marți, 22 martie 2016

Supunere

Cu toţii trăim bucuria Postului Mare. Mărturisesc cu bucurie că am reuşit să ajung la o slujbă de vecernie la mănăstire...mult mi-am uns sufletul. Ne străduim...cădem...ne ridicăm...criticăm...şi suntem criticaţi. 
Ispitele în post îşi au rostul lor...sunt trimise să ne întărească, să devenim duhovniceşti. De ispite am avut parte încă din prima săptămână; şi anume cu înscrierea fetelor la şcoală. Faptul că nu am ales unitatea de care eu aparţin ci o alta, a provocat mare tulburare şi bârfă (s-o zic drept).
Dar ce pot eu face?
La cum sunt eu şi ştiind la ce se ajunge, le înscriam acolo...dar soţul a fost foarte hotărât în decizie, fără urmă de îndoială...aşa că m-am supus voinţei lui.

"Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este."

Poate multe femei vor zice "vai de ea"...dar vai!!! Vă spun sincer nu e aşa! Atâta timp cât Hristos este Cel ce îl conduce pe soţul meu, nu voi ezita niciodată să îl urmez. 
Şi mai ştiu că mă apără şi mă protejează...nu port povara banilor, a facturilor, a cardurilor....îmi văd de ale mele...nu-mi interzice să-mi cumpăr ceea ce îmi doresc...chiar de multe ori el mă pune să-mi cumpăr. 
Nu vor putea înţelege asta, nici nu mă voi strădui să le explic...voi zâmbi şi voi merge mai departe. Nu oricine poate să înţeleagă, de asta nici nu mi-am dorit să-mi exting cercul de prieteni. Măcar ştiu că ei ne înţeleg.

Aşa că, tot ce am de făcut este să mă rog, pentru noi şi pentru ei/ele....pentru linişte, pace şi iertare.

Îmi doresc linişte ... şi mă străduiesc cu ajutorul Domnului să o găsesc.

4 comentarii:

  1. Eu te inteleg si in privinta sotului si in privinta cercului strins de prieteni desi aici demulte ori neintelegerile pot veni chear din acest cerc dar si din cercul mai strins a familiei hmm recunosc nu am fost scutita de " vai de ea" dar mai stiu ca ei nu pot intelege ca noi doi suntem un trup si nu un cap plecat si calea noastra e sa ne ajutam, sprijinim si ascultam unul pe altul iar in unele cazuri unul din noi doi trebuie sa fie mai sigur pe ceia ce ne propunem, recunosc ca eu deobicei plec capul si ma las dar am un stilp de sprijin linga mine si ma tine sa nu cedez. Ispitele au fost si vor mai fi noi cu smerenie ridicam capul si trecem peste ele. Doamne ajuta Ramona sa fie cum e mai bine pentru voi si pentru fete.

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos spus Taniusa....noi doi suntem un trup si nu un cap plecat...au aparut neitelegeri si de la prieteni apropiati, dar macar astea se rezolva discutand si rezolvand problema...restul ...doamne ajuta sa e intarim in ispite!

    RăspundețiȘtergere
  3. ce frumos ai scris ! mă bucur că pot să îţi citesc postările !
    vă doresc multă, multă sănătate !

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulţumim din suflet....să ne bucurăm!

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...